S-a oprit o inimă, un suflet plin de dragoste şi bunătate s-a ridicat la cer, departe de noi, dar mai aproape de Dumnezeu.Cu durere în suflete, ne luăm rămas bun de la cel care a fost un OM deosebit,MOTISAN MIHAI din Resita. Dumnezeu să îţi aşeze sufletul acolo unde fericirea nu se sfârşeşte niciodată.Ne amintim cu drag şi dor de tine şi îţi păstrăm neştearsă amintirea. Sincere condoleanţe familiei îndoliate.
Asemenea stelelor care se sting la trecerea noptii, asa te-ai stins si tu, in urma cu 23 de ani.Dormi in pace buna mea.Vei ramane mereu in sufletele noastre.
Privim cu ochii-n lacrimi
Tarana ce te-apasa
Si-am vrea sa stii mereu
Ca ne lipsesti de-acasa.
Mai spune doar o vorba
Nu ne lasa sa plangem,
Durere avem in suflet
Si-atata amar noi strangem.
Lipsa ta mereu se simte
Si-ntristarea n-a incetat
Dar in inimile noastre
Vei trai cu adevarat.
Amintiri dragi impletite cu lacrimi de dor si tristete este ceea ce simt si acum cand se implinesc 23 de ani de cand m-a parasit pentru totdeauna iubita mea bunica, Boboescu Eva din Rusova Veche, CS. Pentru bunatatea şi dragostea cu care m-a inconjurat, m-a crescut ii datorez eterna pretuire. Il rog pe bunul Dumnezeu sa-i daruiasca odihna vesnica in Imparatia Sa. Amintirea ei, a bunicului si a mamei va ramane cel mai de pret bun al sufletului meu. Timpul nu aduce uitarea, ci adanceste si mai mult durerea în sufletele noastre.Nu ii voi uita niciodata .
Pe data de 17 Martie 2011 s-a stins din viata dupa o lunga si grea suferinta cea care a fost mama,soacra(soacra matusei mele ),bunica si strabunica CORCAN VICTORIA din loc.Rusova Veche CS.
Dumnezeu sa te odihneasca in pace!
Nimic nu iei cu tine, când pleci de pe pământ
Dar laşi ca amintire o cruce la mormânt.
Au trecut 20 de ani (11.02.1991 )de cand cel mai iubit fiu sot,tata,bunic si unchi CORCAN NICOLAE din Rusova Veche/Berliste CS nu mai este printre noi.Nu te vom uita niciodata!
Din întreaga noastră viaţă
Ce-am muncit pe acest pământ
A rămas ca amintire
Doar o cruce la mormânt.
Astazi 16 Martie 2011 fostul meu sef Ing. NICA CONSTANTIN ar fi implinit varsta de 71 de ani.DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA IN PACE SI LINISTE alaturi de ingeri si de sotia SAVI !DUMNEZEU SA-I IERTE!
14.02.2004 Inima mamei a incetat sa mai bata acum 7 ani, iar sufletul ei plin de dragoste s-a ridicat la cer, lasandu-ne doar amintirea vorbelor ei blande si iubitoare.
Iti punem o floare, varsam o lacrima si ingenunchem in fata mormantului tau si-L rugam pe bunul Dumnezeu sa-ti rasplateasca bunatatea cu care ne-ai inconjurat. Chipul tau bun este prezent in memoria noastra, iar amintirile raman doar o consolare. Te vom iubi mereu si te rugam sa veghezi asupra noastra, draga noastra mama,bunica si strabunica .
Ne rugam pentru odihna ei vesnica. Dumnezeu sa o ierte şi sa o odihneasca in pace.
În amintirea mamei şi-a casei părinteşti...
Îngenunchiază streaşina de gene
Şi lacrimi cad în podul palmei mele...
Cu faţa-n palme stau, doliu-mi umbreşte
Un dor ce mă frământă sufleteşte.
Măicuţa dragă-n gânduri ne priveşte...
Plânge lumină peste chipul plâns,
Casa părintească nu se vinde
Chiar dacă părinţii au apus...
În cureta casei, coasa-n ierburi geme,
Se frâng în mine amintiri târzii,
Nici ploaia nu a mai udat cărarea,
Odăile-s, de luni, de ani, pustii...
Lacătul ruginit ne aminteşte
De-amar, de viaţă, de singurătate...
iartă-ne mamă, gândul de a rupe
Un legământ de dincolo de moarte!
Se tânguie în umbre mişcătoare
Nucul bătrân...şi doliul...şi portiţa...
Parcă te vădprivindu-ne durerea...
Rămânem noi să-ţi împlinim dorinţa!
Patru vlăstari şi-aceeaşi rădăcină
Vin, cu năframa ta să-şi şteragă dorul.
Rămânem, da...Căsuţa părintească,
Ne cheaă iar...trei fete şi feciorul.
Citesc pe geamul camerei povestea
Copilăriei noastre...S-a-nserat...
Mă-ntorc din nou la casa părintească!
De amintiri mi-e sufletu-nsetat!
Aici mă simt şi astăzi ca acasă,
Mă simt copilul alergând desculţ...
Mă cheamă iar căsuţa parintescă...
De dor şi vis, mi-s ochii încă uzi...
Autor necunoscut
Dumnezeu să o vegheze în somnul de veci şi să o odihnească în pace.
Cantautorul Cristian Paturca, autorul "Imnului golanilor", a murit marti Marţi, 18 ianuarie 2011, in urma unei indelungate suferinte
Trubadurul revoluţiei din 89, Cristian Paţurcă, a fost înmormântat astăzi 20 ian 2011. Pentru că nu au putut să îi respecte ultima dorinţă, aceea de a fi incinerat, prietenii şi familia i-au ridicat un mic monument în Piaţa Universităţii. După ce a trecut pentru ultima oară prin kilometrul zero al revoluţiei, autorul "imnului golanilor" a plecat să-şi doarmă somnul de veci alături de bunii săi prieteni, Florian Pitiş şi Valeriu Sterian.
Adrian Paunescu - Presimtamant
Va veni iarna, miroase a fulg, -
Taranii pun lemne-n soproane,
Si sfintii din mistice taine se smulg
Si incaruntesc in icoane.
Va veni iarna, la munte fac foc
Muntenii uitati de guverne,
Ei care nu au nici salarii, nici loc,
Ci doar existente eterne.
Va veni iarna si apele curg
Tragand dupa sine obarsii
Si-n scurtele zile cu vanat amurg
La geamuri de case bat ursii.
Va veni iarna curat si rapid,
Un rug pe sub brume se stinge
Si gura spre cer daca vreau s-o deschid
As spune, dar gura mea ninge.
Va veni iarna, iubito, e frig,
Un frig ce spre cerga ne mana,
Atata mai pot sa te rog si sa strig,
Da-mi aspra manusa de lana.
Va veni iarna, ba nu, a venit,
Caldura eu n-o voi gasi-o,
Ci trist am sa plec, garbovit, ostenit,
Prin muntii ce canta: Adio !
Bunicii noștri nu luau Xanax, dar aveau nervii tari. Nu făceau psihoterapie, dar aveau forță de caracter. Viața le fracturase brutal visele, dar nu aveau probleme de ,,stimă de sine” și nici nu luau antidepresive. Se rugau la Dumnezeu, trageau aer în piept și mergeau mai departe.
Boboescu Constantin nascut pe data de 03.01.1913, decedat pe data de 17.01.1980 Rusova Veche Caras Severin
Asemenea stelelor care se sting la trecerea nopţii, asa te-ai stins si tu, în urma cu 31 de ani.Dormi in pace.Vei ramane mereu in sufletele noastre.
Povestea bunicului
Fetita isi pierdu privirea undeva departe...in amintirea ei se puteau auzi glasuri dragi si pierdute din trecut:
-Draga bunicului...vezi cum ninge? Desi tin foarte putin...fulgii sunt vesnici, pentru ca fiecare ninsoare e unica,
la fel ca si noi, iar fata bunicului stralucea de drag.
-Dar bunicule, mie imi vine mereu sa plang cand mi se topesc fulgii in palma...uneori ma urasc pentru ca sunt atat
de calda...si urasc soarele care straluceste si topeste zapada, spuse trista fetita cuibarindu-si chipul rosu
in pulovarul gros de lana al bunicului care ofta sarutand-o pe frunte.
-Draga mea...nimeni nu este pregatit niciodata sa piarda ceva sau pe cineva drag...mereu suferim cand se intampla
asta...chiar daca despartirea este pentru o clipa, pentru un an sau pentru totdeauna...atunci cand iubim ceva sau
pe cineva...suferim sa ne despartim, suferim sa nu il mai putem vedea, simti, auzi..., dar fiecare intamplare are
un rost anume, iar ceea ce ne ramane este de nepretuit.
-Dar bunicule, dupa ce fulgul dispare...ce ne mai ramane?
-Ne ramane amintirea lui...,viata lui scurta, dar magica..frumusetea lui inainte de a se topi... Cum ar fi fost
draga mea, daca fulgul ar fi ramas vesnic sau ar fi disparut la mijlocul caderii lui?
-Pai..., nu cred ca mi-ar place sa fie vesnic iarna...imi place si vara, spuse fetita zambind la amintirea cireselor
si a ierbii, a randunicilor care isi faceau cuib la stresina casei.
-Ai vazut? Fiecare lucru si fiecare om are un drum pe care trebuie sa il strabata, chiar daca la capatul lui
trebuie sa se desparta de multe fiinte si locuri dragi...daca ar fi vesnic, nu ar mai fi atat de frumos...ar deveni
doar un bagaj enorm si greu asemeni unei pietre..., spuse bunicul in timp ce fetita se ridica si alerga afara sa
prinda fulgii pe buze si in palme razand vesela.
-Bunicule...iubesc fulgii si ma bucur ca la anul va ninge iarasi, iar cei de acuma vor trai in sufletul meu
mereu,...mereu,...ca si tine bunicule...ca si tine...!
Fetita de odinioara isi sterge lacrimile de dor si drag...e mare acuma, fulgii cad in continuare...doar bunicul nu
mai este cu ea...
Au ramas acolo pe prispa casei lui doar amintirile...amintirea lui...
Amintire pe care o va purta mereu cu ea si pe care nimeni, niciodata nu o va putea face sa fie mai putin vie...nu va
putea sa i-o ia...acea amintire care pe masura ce timpul trece este mai pretioasa...
Amintirea unui batran schiop in urma razboiului care mereu o astepta in prispa casei pe un scaunel mic si verde,
scorojit de vreme si timp...,amintirea povestilor si pildelor lui frumoase pe care i le spunea in timp ce o adormea
pe bratele lui incercate de ani si viata...,amintirea tigarilor Marasesti din pulovarul bunicului...,a cataractei
lui de pe ochiul stang...,a rasului lui gros si frumos...care si acuma il mai aude...a bratelor lui calde si
primitoare...aceasta amintire va fi mereu vie si nepretuita.
Tanara zambi si incepand sa rada cu lacrimi in privire, alerga afara sa prinda din nou fulgii pe buze si in palme...
-Vezi bunicule ce frumos ninge?...intreba ea privind Cerul...
De undeva din amintire bunicul ii raspunse fericit si tusind de la tigari:
Amintiri dragi impletite cu lacrimi de dor si tristete este ceea ce simt si acum cand se implinesc 31 de ani de cand m-a parasit pentru totdeauna iubitul meu bunic, Boboescu Constantin din Rusova Veche CS. Pentru bunatatea si dragostea cu care m-a inconjurat, m-a crescut, m-a educat ii datorez eterna pretuire. Langa tata bunu si buna mea, mi-am petrecut anii copilariei, lor le datorez recunostinta vesnica ! Il rog pe bunul Dumnezeu sa-i daruiasca odihna vesnica in Imparatia Sa. Amintirea lui, a bunicii si a mamei va ramane cel mai de pret bun al sufletului meu. Timpul nu aduce uitarea, ci adanceste si mai mult durerea in sufletele noastre. Nu ii voi uita niciodata :'( :'(
-->
Privim cu ochii-n lacrimi Tarana ce te-apasa Si-am vrea sa stii mereu Ca ne lipsesti de-acasa.
Mai spune doar o vorba Nu ne lasa sa plangem, Durere avem in suflet Si-atata amar noi strangem.
Lipsa ta mereu se simte Si-ntristarea n-a incetat Dar in inimile noastre Vei trai cu adevarat.
