Suntem mai săraci cu un patriot: Corneliu Vadim Tudor

Iubit, hulit, controversat, ” uraganul ” PATRIOT Corneliu Vadim Tudor, singurul ce nu s-a complăcut să pupe dosul iudemereilor ( ! ), printre puținii politicieni ( atât de rari ! ) care nu a avut afaceri cu statul  deci nici vreo avere clădită pe nefericirea altora, Vadim cel iubitor al valorilor Neamului, Tribunul ale cărui diplome, recunoașteri internaționale,  sunt autentice și care nu poa fi niciodată acuzat de plagiat ca atât de mulți  păcălici de-și zic politicieni, Vadim poetul, scriitorul, pamfletarul, jurnalistul, om de cultură  și-un român de ispravă… plecat-a prea devreme la hodină, pe steaua sa…

Suntem mai săraci cu un patriot,  mai săraci cu un OM…

Da, un Om, un om care a fost mereu provocat, deliberat și constant, cu scop bine țintit ! De către cei cărora le-a fost teamă de valul de simpatie ce-l genera, teamă ! I-au găsit călcâiul lui Ahile, temperamentul preponderent coleric și au/l-au lovit provocându-l cu bună știință și permanent.  Vadim – ne-bun pentru lumea lor ” bună ”… !!!

L-au înfierat c-ar fi extremist, ei, iudele ce-au vândut țărișoara la bucată și care s-au cocoțat pe umerii împovărați ai sărmanului popor, dreguitorii, lingătorii clanțelor ambasadelor,  zmintiții ce fac sluș la Porți…

Și-atunci  cine-s extremiștii ? Ei, ăia ” buni ”,  cei pe care Vadim îi arăta cu dejtul, îi dezbrăca public de ” bulendre ” și le bătea șoricul !

” S-a dus și Vadim

Un Om. Fără rezerve. O spun tot fără rezerve.

Creștinește gîndind, iertarea pe care Domnul i-o va da nu cred că va avea vreo legătură cu aiurelile care s-au spus, cu ură, despre el sau cu clișeele produse de percepția superficială destinată largului consum.

Cine i-a citit poezia din ultimii ani a observat noua etapă, o transcendere. Cum era și normal. Cu toate acestea, nu și-a dozat deloc energia pentru a atinge o vîrstă de patriarh. Deși neașteptată, plecarea dintre noi, de ziua Înălțării Sfintei Cruci, pare firească, acum. Cei ce ard ca flacăra nu se menajează, nu umblă cu jumătăți de măsură.

În tranșeele luptei pentru țară nu au mai rămas luptători de calibrul său.

Prea devreme, dar Domnul știe mai bine.

Acum va fi împreună cu mama pe care aproape o diviniza. Cred că aici, printre noi, cei încă vii și teluric, printre românii lui, și-a făcut cu prisosință datoria. ”

sursa:

https://sfinx777.wordpress.com/2015/09/15/suntem-mai-saraci-cu-un-patriot-corneliu-vadim-tudor/

S-a dus și Vadim

Dumnezeu să-l ierte !

Un Om. Fără rezerve. O spun tot fără rezerve.

Creștinește gîndind, iertarea pe care Domnul i-o va da nu cred că va avea vreo legătură cu aiurelile care s-au spus, cu ură, despre el sau cu clișeele produse de percepția superficială destinată largului consum.

Cine i-a citit poezia din ultimii ani a observat noua etapă, o transcendere. Cum era și normal. Cu toate acestea, nu și-a dozat deloc energia pentru a atinge o vîrstă de patriarh. Deși neașteptată, plecarea dintre noi, de ziua Înălțării Sfintei Cruci, pare firească, acum. Cei ce ard ca flacăra nu se menajează, nu umblă cu jumătăți de măsură.

În tranșeele luptei pentru țară nu au mai rămas luptători de calibrul său.

Prea devreme, dar Domnul știe mai bine.

Acum va fi împreună cu mama pe care aproape o diviniza. Cred că aici, printre noi, cei încă vii și teluric, printre românii lui, și-a făcut cu prisosință datoria.

sursa:https://conumishu.wordpress.com/2015/09/14/s-a-dus-si-vadim/

La conu’ Mişu

Corneliu Vadim Tudor PATRIOTUL unul din cei puțini, care rămân și după ce pleacă !

” Și-a iubit cu ardoare țara, cum puțini pot s-o facă. ”

CORNELIU VADIM TUDOR

Am aflat cu surprindere si cu tristețe vestea încetării premature din viață a celui care a fost poetul și omul de cultură Corneliu Vadim Tudor, președintele Partidului România Mare. A fost una dintre personalitățile publice care au marcat ultimii 25 de ani, cu bune și cu mai puțin bune. Și-a urmărit consecvent proiectul lui politic, chiar și atunci când, din dorința de a se face înțeles, mesajul lui naționalist era exagerat. Și-a iubit cu ardoare țara, cum puțini pot s-o facă.

A slujit România, sprijinind consensul național atunci când au fost puse în discuție subiecte esențiale, precum integrarea în Uniunea Europeană și aderarea la NATO. Corneliu Vadim Tudor si Partidul Romania Mare au facut parte , la inceputul anilor ’90 din coalitia guvernamentala alaturi de FDSN . In anul 2000, precum se stie ne-am aflat in competitie directa in timpul alegerilor pentru functia de Presedinte al Romaniei, intrand impreuna in faza finala. Un om complex, care nu poate fi judecat superficial. Prin tot ceea ce a făcut, și-a găsit locul în istoria României post-decembriste.

Transmit sincerele mele condoleanțe familiei îndoliate, prietenilor și colaboratorilor săi politici. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Ion Iliescu

https://ioniliescu.wordpress.com/2015/09/14/corneliu-vadim-tudor/

Masoneria ( de Corneliu Vadim Tudor )

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie:
Scapă cât mai iute de masonerie!

Numai neamuri proaste, şmecheri, impostori
Toţi sunt Mari Maeştri (în a trage sfori).

Poartă şorţ, galoane şi-alte tinichele
Plini de semne sacre şi de lanţuri grele.

Ei se trag, cu toţii, din Hiram Abif
Ziditori de temple, scrişi în catastif.

Sunt colegi cu Mozart, Franklin, Casanova
Şi cu manelistul Jean de la Craiova.

Şi cu Fulgerică, zis şi Bragadel
Care face-n spume bere caramel.

Ce solemnitate! Şi ce jurăminte!
Toţi sunt Fraţi de Ordin şi de lucruri sfinte!

Plini de importanţă, nimeni nu-i ca ei
Au ceva din puiul rumen, cu mujdei.

E o stare bună, de suficienţă
Ei au luat caimacul, merg doar la esenţă.

Peste tot au oameni, siguri, la butoane
Ei adoră, zilnic, altfel de icoane.

Dumnezeu le este „Mare Arhitect”
Temple – nu Biserici, ce vreţi mai direct?

Cui jură credinţă, lăcrimînd pios?
Forţelor oculte, nu şi lui Hristos.

Toţi vor să parvină, brusc, pe scurtătură
Ei vor să răstoarne legile-n natură.

Funcţii şi onoruri aprig sunt vânate
Prostul avansează doar pentru că-i Frate.

Eu cunosc prea bine lumea de ocară
A masoneriei de la noi din ţară.

N-are idealuri, ci doar interese
Intrigă, şi bârfă, lupte tot mai dese.

Primitivi sunt unii, n-au nici o valoare
Nu ştiu nici să scrie, hoţi de drumul mare

Interlopi cu ştate vechi în puşcărie
Şi-au găsit refugiul în masonerie

Ocoliţi de Lege, fiindcă ei sunt fraţi
Chiar cu cei mai vajnici dintre magistraţi.

Iar de la o vreme, după cum se ştie
Şi muieri fac parte din masonerie.

Doamne, ce ridicol! Şi ce degradare!
Le priveşte lumea ca pe vrăjitoare.

Sunt femei cu barbă şi cu voce groasă
Nu au altă treabă? N-au copii acasă?

Au schimbat şi şorţul de bucătărie
C-un şorţ geometric, de masonerie.

Ele joacă rolul unor amazoane
N-au feminitate – doar nişte şabloane.

Lume subterană e masoneria
Şubredă ca fumul şi butaforia.

N-au zidit o casă toţi aceşti „zidari”
Ei, de trei milenii, sunt doar panglicari

Ritualuri false, ce s-au perimat
Ca o operetă într-un bâlci uitat.

Noi s-avem în viaţă doar un etalon:
Împăratul Lumii nu a fost mason.

Templul Lui slujiţi-l, nu un zid surpat
Mai e timp să puneţi capăt la păcat…

pamflet de Corneliu Vadim Tudor (13 septembrie 2014)

Rugăciunea lui Avram Iancu – Corneliu Vadim Tudor 
E rânduită prost această stână
Zadarnic are jgheaburi şi păşuni
Când turmele tot înspre râpi se mână
Iar din ciobani numai câţiva sunt buni

E prea în calea lupilor, sărmana
Sunt lotri mulţi, tainu-i tot mai mic
Şi nu mai crede nimeni în nirvana
Din vechiul rai n-a mai rămas nimic

S-au îngrăşat berbecii şi măgarii
Păianjenii ruinei curg şuvoi
Pereţii de stejar trosnesc de carii
Căpuşile regine-s peste oi

Au ruginit tălăngile în ploaie 
Şi laptele-i ca pânza grea de cort 
Şi orice miel se leapădă de oaie
În măierişte zace-un înger mort

Apasă greu blestem pe stâna asta
Osânda Mioriţei a căzut
S-ar mai putea răscumpăra năpasta 
Şi-ar mai fi timp s-o luăm de la-nceput

Dar s-a făcut târziu pe munţii vineţi
Pogoară doliul serii şi e ger
În strunga verde vreau să mă închideţi
Să-mi iau cuminecarea, şi să sper

Iar tabăra să-mi treacă dinainte
Înveşmântată-n zeghe şi făclii
La rătăcirea mea să luaţi aminte
şi oglindiţi-o dreaptă în copii

Eu mă topesc sub ierburi nestemate
Cu fluiera şi doinele întregi
Şi cine ştie, peste-un secol, poate
Voi răsări în tabla altor legi

poezie de Corneliu Vadim Tudor din Saturnalii (1983)

Ce-i de făcut?

Ce-i de făcut? Mai avem vreo speranţă?
Mă-ntreabă românii cu care mă văd.
Poporul meu drag a ajuns ca o zdreanţă
Ce timp de ocară! Ce jalnic prăpăd!

Am tras, zi de zi, un semnal de alarmă
Mi-am dat sănătatea la şerpi de dudău
Nu staţi la balcon, puneţi mîna pe armă
E rău, însă mîine va fi şi mai rău!

Vorbeam în pustiu. Un blestem mioritic
Ne ţine-n genunchi şi cu capul plecat.
Fireşte, eu n-am nici un drept să vă critic
Dar inima-mi plinge, ce mult ne-am schimbat!

Uitaţi-vă-n jur: toată lumea se-agită
Revendică drepturi, se luptă pe străzi
La noi e tăcere. O gloată tîmpită
Pofteşte cîrnaţii şi berea din lăzi.

Bairamuri se fac peste tot: între blocuri
În parc, mînăstire şi chiar ţintirim
Miroase-a mujdei, se-ncing aprige jocuri
Ce burţi de neam prost se revarsă… Murim!

Murim de-o mai ţinem aşa, în prostie!
Murim ca păduchii, de-o mie de ori!
Trăim fără noimă şi pe datorie
Iar alţii ne fură, vîrtos, de comori.

Leşin general, catastrofă finală
Dezastru mai mare ca-n timp de război
Istoria iar ne-a pus capul în poală
Avem ochii goi şi picioarele moi.

Daţi muzica tare, să ţopăie ţoapa
Ce super o joacă bărbaţii malaci!
Alături se cască, profetică, groapa
Pe care ne-o sapă vrăjmaşii, în draci.

Aceasta e Stema: grătarul şi micii
Maneaua vulgară e Imnul de Stat.
Jos Sfinţii din ceruri! Trăiască Miticii!
O viaţă avem! Hai s-o bem, nu-i păcat?

Din micul ecran intră-n case gunoiul
Copiii văd crime, şi sex, şi scandal
Se ceartă Matrozul şi cu Maimuţoiul
Apoi pun batista, din nou, pe ţambal.

Prea multe migraţii, amestec de rase
Byzanţ, şi Fanar, şi Ţigani, şi Evrei
Ne fierbe o drojdie-n sînge şi-n oase
Iar asta o ştiu şi stăpînii yankei.

Ne-au pus jugul lor poleit cu minciună
Puţin whisky prost, niscaiva Hollywood
Alegeri corecte? Ce vorbă nebună!
Nu sînteţi capabili, poporu-i prea crud.

Îţi dau ei mutarea în plic, Românie
Aduc la putere doar slugi de doi bani.
Ce vast Guantanamo! Şi ce colonie!
Nici Africa n-are aşa mitocani!

Aici e problema: alegeri furate
Ce-mpiedică ţara să iasă la mal.
America n-are atitea păcate
Precum e acest angrenaj criminal.

Falsifică totul: sondaje şi softuri
Nu lasă să-i scape ciolanul din dinţi.
Spionii fac legea, n-au vreme de mofturi
Ei ştiu că românii sînt proşti de cuminţi.

O mie de „cozi de topor” vor ajunge
Să dea aparenţa că totu-i legal.
Feriţi Ambasada! E coadă! Se unge!
S-au strins şobolanii din guri de canal.

Aşteaptă să toarne şi-apoi să primească
Noi ordine clare, să fie utili.
Aşa se-mbulzeau şi la cizma rusească
Metodic s-o lingă, ce tipi imbecili!

E vraişte Ţara, un corp fără vlagă
Îi ţin lumînarea acei derbedei
Aduşi la putere, cu normă întreagă
De capii Mafiei: agenţii yankei.

America, ia-ţi teroriştii acasă
Acum îi cunoaştem, noi ştim ce vor ei:
Ei vor bogăţia, în fond, fabuloasă.
De aur, uraniu, şi gaz, şi ţiţei.

Lăsaţi teatrul ăsta stupid, că nu ţine
În suflet aveţi numai ură şi jaf.
Isus să vă bată cum ştie mai bine
Diavoli flăminzi, ne-aţi făcut ţara praf.

Nimic nu mai e de făcut, decit poate
Un scurt harakiri, dar sintem prea buni.
Mai este vreo şansă? Există, în toate:
E Domnul cel bun, care face minuni…

pamflet de Corneliu Vadim Tudor (18 august 2013)

Dumnezeu să-l hodinească și să-l așeze la loc cu Lumină !!

 sursa : https://sfinx777.wordpress.com/2015/09/15/suntem-mai-saraci-cu-un-patriot-corneliu-vadim-tudor/

In memoria Corneliu Vadim Tudor!

Dumnezeu sa-i aseze sufletul acolo unde nu mai este suferinta, ura si tristete.

 Rugam pe bunul Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihnească in pace. emoticon frown

"De mortibus nihil nisi bene (de morţi numai de bine.)"
Condoleante familiei indoliate.

Au plecat in ceruri!

Dumnezeu sa ii odihneasca!

''In tot ce faceţi să nu uitaţi, români:
Nu suntem neam de slugă, ci rasă de stăpîni!''

Corneliu Vadim Tudor A MURIT

Corneliu Vadim Tudor, în vârstă de 65 de ani, a murit,astăzi 14 sept 2015, în Centrul Clinic de Urgenţă de Boli Cardiovasculare al Armatei, unde a fost dus după ce i s-a făcut rău, la ora 18:30!

POEM INEDIT
ULTIMA CAFEA

Hai, Moarte, să bem o cafea
Ţi-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ţi coasa cea grea
Şi mantia asta ciudată.

Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine eşti, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini şi oftezi?

E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce cîştigi?

Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?

Hai să-ţi ghicesc în cafea
E bine să ştii ce te-aşteaptă
O cumpănă grea vei avea
Dar tu te descurci, eşti deşteaptă.

Eşti tot timpul în criză de bani
Aici, te asemeni cu mine
De ce să fim noi duşmani?
Eu te-nţeleg cel mai bine.

Lumea te aplaudă de departe
În zvon de corridă, olé!
Fii bună şi-ntoarce-te, Moarte
Să văd: după tine ce e?

Acum eşti captivă la mine
Am vrut să-ţi arăt, draga mea
Că nu-mi este frică de tine:
Ţi-am pus şoricioaică-n cafea.

Corneliu Vadim Tudor
Noaptea de duminică spre luni
6 spre 7 septembie 2015

În urmă cu cîteva zile, poetul Corneliu Vadim Tudor a publicat aceste versuri, pe care le-a scris în miez de noapte. Aidoma marilor spirite ale acestei lumi el şi-a presimţit parcă sfîrşitul. Era un pamflet adresat morţii, pe care o lua în zeflemea, la fel cum făcea în toate pamfletele sale. Numai că moartea n-a ştiut de glumă...

A plecat la cele veşnice un mare om, un mare patriot, un ilustru poet şi jurnalist, orator desăvîrşit, politician de primă mărime al ţării, un erudit, care ar fi avut încă multe de oferit oamenilor, pe care a încercat să-i ajute, să le însenineze viaţa. A iubit nespus de mult animalele, în apărarea şi protejarea cărora n-a precupeţit nici un efort. Vadim a fost unic. El a fost Tribunul.

Ne exprimăm profundul regret pentru această pierdere imensă. Lumea e mai tristă şi mai goală fără el. Îl plîngem cu toţii, familie, colegi, prieteni şi ne dorim ca, acolo unde a plecat, Dumnezeu, pe care el L-a preamărit, să aibă grijă de sufletul lui nobil şi să-i pregătească locul care i se cuvine în Rai. Dumnezeu să-l odihnească şi să-l primească în Împărăţia Lui.

Colectivul redacţional al ziarului „Tricolorul" şi al revistei „România Mare" transmite condoleanţe familiei îndoliate.

https://www.facebook.com/corneliu.vadim.tudor

http://www.mediafax.ro/politic/corneliu-vadim-tudor-a-murit-14712365

S-a stins din viata doctorul Octavian Apahideanu

S-a stins din viata doctorul Octavian Apahideanu, n. 15 mai 1939 – d. 3 septembrie 2015

S-a stins din viaţă medicul Octavian Apahideanu. Este un tiltu sec, un titlu al unei știri care precis va atinge ,,la coarda sensibilă” mulți reșițeni, mulți oameni cărora doctorul Apahideanu, le-a făcut mult bine în decursul zecilor de ani de profesie. Eu, am avut privilegiul de a cunoaște acest OM deosebit din toate punctele de vedere: mi-a fost vecin de bloc mulți ani, l-am cunoscut atunci când soția mea a avut nevoie de un medic bun, l-am cunoscut în calitate de OM de o aleasă și vastă cultură.

Ca să ne apucăm să mai scriem și noi un necrolog, nu-și are sensul. Omul a fost numai unul. Matei Mircioane, a strâns câteva rânduri din sufletul său răvășit pe care le-a pus pe hârtie și pe care le reproducem și noi.

,,Octavian Apahideanu a murit aseară în locuinţa sa din oraşul Bocşa, la vârsta de 76 de ani. Octavian Apahideanu a fost medic primar ginecolog, doctor în medicină, autor şi coautor a şapte cărţi de specialitate. A fost un erudit, un mare cititor de literatură, filosofie, teologie, un mare degustător de vorbe rafinate şi un excepţional coseur. Despre Octavian Apahideanu s-au scris cărţi, Titus Crişciu dedicându-i volumul „O viaţă, o profesie – convorbiri cu dr. Octavian Apahideanu” (ed. Timpul – 2000) şi publicându-i gândurile în alte două cărţi de interviuri.

Octavian Apahideanu a fost unul dintre medicii de excepţie ai Spitalului Judeţean din Reşiţa. În ultimii ani, după ieşirea la pensie, s-a retras la locuinţa sa din Bocşa, dedicându-se lecturilor şi drumeţiilor. Octavian Apahideanu a fost întruparea ideii de prietenie, înţelepciune, umor şi nostalgie. Una din cugetările sale este: „Poporul român nu duce lipsă de inteligenţe, duce lipsă de caractere”.

Tavi, cum îl alintau prietenii, a fost un fel de „vedetă” în reţeaua Facebook, unde nu înceta să-şi bucure prietenii, cunoscuţii şi necunoscuţii, cu vorbele sale de duh. Ultima sa postare datează din data de 1 septembrie, a.c., şi este un clip realizat de Octavian Apahideanu împreună cu Manuela Maliţa, cu imagini fotografice de la Medjugorje, având ca fundal sonor cântecul „Io ti amo Gesú” – Canto di Medjugorje. La comentariile de apreciere ale prietenilor, Octavian Apahideanu a răspuns, în data de 2 septembrie, la ora 3.28 p.m.: „Mă bucură faptul că vă plac imaginile prinse și vă mulțumesc pentru aprecieri, dragi prieteni. Gânduri de bine și sănătate!”

S-a stins din viaţă un spirit luminat, un înţelept, un om bun.

Octavian Apahideanu n. 15 mai 1939 – d. 3 septembrie 2015

Iată ce spune și Luci Peia despre OMUL si doctorul Octavian Apahideanu:

,,Domn’ Doctor, nu știu dacă am apucat să vă mulțumesc îndeajuns pentru învățăturile de viață cuprinse în Gândirea aforistică, în cărțile pe care le-ați scris sau în fiecare replică încărcată de umor sănătos și vioiciune, pentru poarta mereu deschisă oamenilor-simbol de prietenie și ospitalitate, pentru modul exemplar de a iubi o femeie, pentru stăruința Eroului întru apărarea Frumosului, Adevărului, Înțelepciunii, Bunătății, Dreptății, pentru fiecare cărămidă adăugată la edificiul Școlii românești, pentru fiecare copil pe care l-ați adus pe lume, pentru fiecare viață salvată de-a lungul carierei medicale, din care una a fost a mea. Dumnezeu lucrează prin oameni iar unul din acești slujitori ai Săi ați fost dumneavoastră. Adâncă plecăciune, Maître, continuați să ne îmbucurați din Ceruri…”

– See more at: http://www.argument-cs.ro/content/s-a-stins-din-via%C5%A3%C4%83-medicul-octavian-apahideanu#sthash.1SHEe4Es.dpuf

Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace.

Matei Mircioane argument-cs.ro

preluat:http://www.infocs.ro/s-a-stins-din-viata-medicul-octavian-apahideanu/

Octavian Apahideanu a murit aseară în locuinţa sa din oraşul Bocşa, la vârsta de 76 de ani. Octavian 

Apahideanu a fost medic primar ginecolog, doctor în medicină, autor şi coautor a şapte cărţi de 

specialitate. A fost un erudit, un mare cititor de literatură, filosofie, teologie, un mare 

degustător de vorbe rafinate şi un excepţional coseur. Despre Octavian Apahideanu s-au scris cărţi, 

Titus Crişciu dedicându-i volumul „O viaţă, o profesie – convorbiri cu dr. Octavian Apahideanu” (ed. 

Timpul – 2000) şi publicându-i gândurile în alte două cărţi de interviuri.

Octavian Apahideanu a fost unul dintre medicii de excepţie ai Spitalului Judeţean din Reşiţa. În 

ultimii ani, după ieşirea la pensie, s-a retras la locuinţa sa din Bocşa, dedicându-se lecturilor şi 

drumeţiilor. Octavian Apahideanu a fost întruparea ideii de prietenie, înţelepciune, umor şi 

nostalgie. Una din cugetările sale este: „Poporul român nu duce lipsă de inteligenţe, duce lipsă de 

caractere”.

Tavi, cum îl alintau prietenii, a fost un fel de „vedetă” în reţeaua Facebook, unde nu înceta să-şi 

bucure prietenii, cunoscuţii şi necunoscuţii, cu vorbele sale de duh. Ultima sa postare datează din 

data de 1 septembrie, a.c., şi este un clip realizat de Octavian Apahideanu împreună cu Manuela 

Maliţa, cu imagini fotografice de la Medjugorje, având ca fundal sonor cântecul „Io ti amo Gesú” – 

Canto di Medjugorje. La comentariile de apreciere ale prietenilor, Octavian Apahideanu a răspuns, în 

data de 2 septembrie, la ora 3.28 p.m.: „Mă bucură faptul că vă plac imaginile prinse și vă 

mulțumesc pentru aprecieri, dragi prieteni. Gânduri de bine și sănătate!”

sursa:http://www.argument-cs.ro/comment/240#comment-240

S-a stins din viața colaboratorul publicației Reper 24, medicul Octavian Apahideanu!

Redacția Reper 24 este în doliu după dispariția subită a colaboratorului nostru, cunoscutul medic Octavian Apahideanu, suflet nobil și intelectual în adevăratul sens la cuvântului, care ne încânta în fiecare duminică prin gândurile transmise prin intermediul rubricii „Gândire aforistică”. 

Octavian Apahideanu a decedat subit aseară, la vârsta de 76 de ani. Cunoscut în primul rând datorită activității sale ca medic ginecolog la Spitalul Județean de Urgență din Reșița, Octavian Apahideanu rămâne însă în memoria noastră și prin intermediul intensei activități culturale, căreia i s-a dedicat după ieșirea la pensie. O parte din această activitate a fost reflectată și în publicația Reper 24, unde regretatul autor a publicat seria de cugetări reunită sub titlul de „Gândire aforistică”, dar și articole pe diverse teme.

Vă redăm în continuare, câteva din gândurile pe care Octavian Apahideanu le-a împărtășit lumii prin intermediul publicației Reper 24:

VREMELNICIE Şl PERMANENŢĂ

Întrebare heideggeriană: sensul existenței?

Sentință socratică: “O viață neanalizată nu merită trăită.”

Misterele de nepătruns, tainele, merită analizate?

#####

Drumul crucii muritorului: moară a vremelniciei.

Drumul Crucii Mântuitorului: înluminare prin suferință.

Per aspera ad astra.

Trecere vremelnică, fie!, dar și încărcată de suferințe?

#####

O viață, poate de 70 de ani: deșertăciuni.

O rememorare, de numai o zi ( a diagnosticului): disperare, nădejde.

Măști, grefe care nu se prind, nenatural, superficialitate, butaforie.
Esență, transcendental. Groază, speranță. Există Dumnezeu?

#####

Să trăiești o viață în viermuială, visând perfecțiunea; presimțind doar esența.
Să sfârșești aproape de perfecțiune, înluminat de întuneric. Să te dizolvi în Adevăr. Rezistă omul Marilor Adevăruri? Poate că nici nu vrea să reziste.

#####

Teme chinuitoare:

– caricatura și grotescul vieții sub dictatură;
– estomparea raportării la pilonul de rezistență al creștinismului în epoca actuală; paradoxal, viața intensă a relicvelor din Țara Sfântă;
– refacerea armoniei individuale și colective prin apel la reperele religioase; fie și de-abia la final de viață; identificarea metodelor;
– căutarea de sine; activarea potențelor latente ale subconștientului nostru.

#####

 Trupul regretatului doctor Octavian Apahideanu a fost depus la capela Bisericii Ortodoxe din Bocșa Montană. Înmormântarea  va avea loc mâine (sâmbătă), de la ora 15:00.

Îl vom purta mereu în sufletul nostru.

Dumnezeu să îl odihnească!

REPER 24

sursa:http://reper24.ro/s-stins-din-viata-colaboratorul-publicatiei-reper-24-medicul-octavian-apahideanu/

Dumnezeu să vă dea odihnă veşnică în Împărăţia Sa Cerească,  d-le DOCTOR !

Un suflet mare s-a înălțat la cer.Bunul Dumnezeu să îl primească de-a dreapta Sa! 

sursa poze:https://www.facebook.com/oapahideanu

Dumnezeu să vă dea odihnă veşnică şi lumină fără sfârşit.