In memoria bunicii mele dragi!

Asemenea stelelor care se sting la trecerea noptii, asa te-ai stins si tu, in urma cu  24 de ani. Dormi in pace buna mea. Vei ramane mereu in sufletele noastre.

Privim cu ochii-n lacrimi

Tarana ce te-apasa

Si-am vrea sa stii mereu

Ca ne lipsesti de-acasa.

Mai spune doar o vorba

Nu ne lasa sa plangem,

Durere avem in suflet

Si-atata amar noi strangem.

Lipsa ta mereu se simte

Si-ntristarea n-a incetat

Dar in inimile noastre

Vei trai cu adevarat.

Amintiri dragi impletite cu lacrimi de dor si tristete este ceea ce simt si acum cand se implinesc 24 de ani de cand m-a parasit pentru totdeauna iubita mea bunica, Boboescu Eva din Rusova Veche CS. Pentru bunatatea şi dragostea cu care m-a inconjurat, m-a crescut ii datorez eterna pretuire. Il rog pe bunul Dumnezeu sa-i daruiasca odihna vesnica in Imparatia Sa. Amintirea ei, a bunicului si a mamei va ramane cel mai de pret bun al sufletului meu. Timpul nu aduce uitarea, ci adanceste si mai mult durerea în sufletele noastre.Nu ii voi uita niciodata .

Nu-i drept si nu-i adevarat

Ca ai plecat si ne-ai lasat,

Dar Domnul este drept si sfant

Si face legea pe pamant.

Ai fost buna si ne iubeai,

Pe noi acasa ne-asteptai,

Dar soarta e cruda si rea

Si te-a luat din casa Ta.

Cand Dumnezeu a hotarat

Te-ai dus la El in cerul sfant.

Pe patul tau de suferinta

Te-am tot vegheat sa te ridici,

Ti-am fost alaturi cu credinta

Te-ai dus si ne-ai lasat aici.

Dumnezeu sa-ti dea odihna vesnica si un somn linistit

in acel loc unde nu este durere, nici suspinare.