Iti punem o floare, varsam o lacrima si ingenunchem in fata mormantului tau si-L rugam pe bunul Dumnezeu sa-ti rasplateasca bunatatea cu care ne-ai inconjurat. Chipul tau bun este prezent in memoria noastra, iar amintirile raman doar o consolare. Te vom iubi mereu si te rugam sa veghezi asupra noastra, draga noastra mama,bunica si strabunica .
Ne rugam pentru odihna ei vesnica. Dumnezeu sa o ierte şi sa o odihneasca in pace.
În amintirea mamei şi-a casei părinteşti...
Şi lacrimi cad în podul palmei mele...
Cu faţa-n palme stau, doliu-mi umbreşte
Un dor ce mă frământă sufleteşte.
Măicuţa dragă-n gânduri ne priveşte...
Plânge lumină peste chipul plâns,
Casa părintească nu se vinde
Chiar dacă părinţii au apus...
În cureta casei, coasa-n ierburi geme,
Se frâng în mine amintiri târzii,
Nici ploaia nu a mai udat cărarea,
Odăile-s, de luni, de ani, pustii...
Lacătul ruginit ne aminteşte
De-amar, de viaţă, de singurătate...
iartă-ne mamă, gândul de a rupe
Un legământ de dincolo de moarte!
Se tânguie în umbre mişcătoare
Nucul bătrân...şi doliul...şi portiţa...
Parcă te vădprivindu-ne durerea...
Rămânem noi să-ţi împlinim dorinţa!
Patru vlăstari şi-aceeaşi rădăcină
Vin, cu năframa ta să-şi şteragă dorul.
Rămânem, da...Căsuţa părintească,
Ne cheaă iar...trei fete şi feciorul.
Citesc pe geamul camerei povestea
Copilăriei noastre...S-a-nserat...
Mă-ntorc din nou la casa părintească!
De amintiri mi-e sufletu-nsetat!
Aici mă simt şi astăzi ca acasă,
Mă simt copilul alergând desculţ...
Mă cheamă iar căsuţa parintescă...
De dor şi vis, mi-s ochii încă uzi...
Dumnezeu să o vegheze în somnul de veci şi să o odihnească în pace.
Oh, dragii mei, ce mult imi lipsiti :(
Sunt ochii dragi ai mamei mele.
O vad acolo, lacrimand in noapte,
Vorbindu-mi in tremuratoare soapte.
Copiii mei, copii... Nu mai plangeti !
Stiu cat va e de dor, inima-mi frangeti,
Va aud suspinele, ca murmurul trecator
Iar eu stau trista, si rau ma infior.
Din miile de lacrimi, ce curg reci,
Spre voi as cobora netede poteci.
As arunca o lunga scara,
Sa va pot imbratisa ca prima oara...
Dar ceata timpului ce ne desparte
A voastra viata si a mea moarte,
Din panza tesuta'n departari,
Aduce doar suparari.
Doua stele cad , se sting...
Ochii mamei din nou plang.
Sireag de picaturi cad pe pamant,
Transformate in ploaie si in vant.
Acolo sus, pe bolta cu mii de stele,
Se risipesc ochii dragi ai mamei mele.
Raman asa, de dor inmarmurit ...
Mama mea, n-am sa te uit !
"Ramai cu bine, iubita mama"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu