Sufletul omului este nemuritor si etern .Platon

duminică, 15 februarie 2015

In memoria mamei...

Pentru mine, 14 februarie este o zi de trista amintire, de lacrimi, de durere si de dor, :'( au trecut 11 ani de cand scumpa noastra mama, Boboescu Maria (Gheman) din Berliste,  a plecat pe drumul cel fara de intoarcere, lasand un gol imens si o mare durere in sufletele noastre.

Iti punem o floare, aprindem o lumanare, varsam o lacrima si ingenunchem in fata mormantului tau si il rugam pe bunul Dumnezeu sa-ti rasplateasca bunatatea cu care ne-ai inconjurat. Chipul tau bun este prezent in memoria noastra, iar amintirile raman doar o consolare. Te vom iubi mereu si te rugam sa veghezi asupra noastra, draga noastra mama, bunica si strabunica .
Ne rugam pentru odihna ei vesnica. Dumnezeu sa o ierte si sa o odihneasca in pace. Nu te vom uita niciodata!


In amintirea mamei... emoticon cry

Acolo sus, pe bolta cu mii de stele,
Sunt ochii dragi ai mamei mele.
O vad acolo, lacrimand in noapte,
Vorbindu-mi in tremuratoare soapte.

Copiii mei, copii... Nu mai plangeti !
Stiu cat va e de dor, inima-mi frangeti,
Va aud suspinele, ca murmurul trecator
Iar eu stau trista, si rau ma infior.

Din miile de lacrimi, ce curg reci,
Spre voi as cobora netede poteci.
As arunca o lunga scara,
Sa va pot imbratisa ca prima oara...

Dar ceata timpului ce ne desparte
A voastra viata si a mea moarte,
Din panza tesuta'n departari,
Aduce doar suparari.

Doua stele cad , se sting...
Ochii mamei din nou plang.
Sireag de picaturi cad pe pamant,
Transformate in ploaie si in vant.

Acolo sus, pe bolta cu mii de stele,
Se risipesc ochii dragi ai mamei mele.
Raman asa, de dor inmarmurit ...
Mama mea, n-am sa te uit !

Ramai cu bine, iubita mama

sursa: http://www.rxx.co.il/TextPage_EN.aspx?ID=9677781


Of, Doamne cat de trista-i si luna
Atunci cand dorul in noapte il incui
Si nu mai poate revedea lumina
Nici daca a noptii poarta o descui.

Mi-e asa un dor de tine, mama !
Sa-ti mai ascult o soapta as vrea,
Sa te privesc, dar nu intr-o rama!
Sa ma alinti si sa ma certi as vrea...

Pe cer e noapte-n dorul meu aprins
In suflet o prapastie si niste stele...
In blande departari zaresc nestins
Frumosul chip al mamei mele.

Mamei mele
de Gabriel Stefan





Tu mama ai fost si esti, a vieti lumânare !
Pentru mine esti, cea mai frumoasa floare !
Când vad privirea ta, adânc se întristeaza,
Eu vad lacrimi ce-ti curg si ochi-mi lacrimeaza !
Si-i vad durerea ei, privirea ar vrea sa-mi spuna,
Din atâtea mame, ea e cea mai buna !
Îi zic cu drag în soapta, cu ochi larg deschisi,
Ramâi pe veci tu, mama, azi ochi îi tii închisi !
Eu te rog, mai da-mi, o scurta îmbratisare !
De astazi nu mai vezi, când soarele rasare !
Si deschide-ti ochi, vorbeste-mi iar în soapte !
Azi e prima data, când inima nu-ti bate !
Îmi clocotesc în ochi, lacrimi mari, fierbinti,
Au ajuns la tine, tu nici nu le mai simti !
La tine am venit, lânga al tau mormânt !
De ce te-ai îmbracat, în haina de pamânt ?
Unde esti tu mama, n-ai vrea ca sa ma vezi ?
Nici în vise mama, de ce nu te visez ?
Si port cu mine, dorul tau si port a ta privire !
Cu atât, am mai ramas, c-o dulce amintire !
Ilie Dragomir - Unde esti tu, mama ?


''Chiama-i Doamne inapoi
Ca si-asa au dus-o prost,
Si fa-i tineri cum au fost,
Fa-i mai tineri decat noi''
''Doamne fa-i nemuritori
Pe parintii care mor.''
Adrian Paunescu - Ruga pentru parinti
poza din 1990. 31 august


În amintirea mamei

Mă uit mereu în zarea de departe,
Unde-ai plecat şi nu te-ai mai întors.
Astăzi te-aş căuta prin zeci de sate
Să mai ascult acele sfaturi minunate
Care mi-au fost în viaţă de folos.
După o viaţă-n trudă şi durere,
Plecat-ai mamă, să mai odihneşti,
Te-ai dus acolo sus, în alte sfere,
Să guşti din sfânta pace cu plăcere
Şi o veşnicie întreagă să trăieşti.
De ai şti cât îmi lipseşti măicuţă dragă
Când mă întorc privind la locul gol!
Când văd că e pustiu în casa-ntreagă,
Iar vocea ta, ce îmi era aşa de dragă,
N-o mai aud cum mă alintă în pridvor.
În tainica tăcere îmi răsună paşii
Ce umblă pe ale cimitirelor poteci,
Şi văd cum se trudesc din nou gropaşii
S-acopere cu lut ce au ţintit arcaşii
Şi mă-nfior, că-ncep să curgă doar ploi reci.
Autor: Greta Andreica



Bunul Dumnezeu să-i dea odihnă veşnică în Împărăţia Cerurilor.